Alege limba romana english

O nouă poveste a intrat în repertoriul Teatrului Ion Creangă, în cadrul proiectului ideaTIC. Laboratorul de povești – un demers prin care actorii propun spectacole publicului pe care îl cunosc atât de bine, copiii. Spectacolul Fata babei și fata moșului, propus și regizat de actrița Vera Linguraru a avut premiera la finalul lunii iulie, bucurându-se de o primire călduroasă și de o sală plină. Astăzi stăm de vorbă cu Vera, pentru a afla mai multe despre procesul prin care ideea ei a devenit realitate pe scenă.


➧ Vera, pentru acest proiect ne-ai propus o viziune regizorală și un scenariu care au la bază o poveste bine cunoscută. Spune-ne mai multe!

V.L: Este vorba despre o adaptare a poveștii Fata babei și fata moșului, scrisă de Ion Creangă. În viziunea pe care o propun publicului regăsim particularități umane,  general valabile precum bunătatea, blândețea, patosul, bucuria, dar și răutatea; toate acestea redate într-o cheie comică. Personal, consider bunătatea și blândețea virtuți necesare pentru educația copiilor de azi, viitorii adulți de mâine. Îmi place să cred că direcția unei societăți este dată în primul rând de educația copiilor. De aceea, educația devine un pilon important al acestui spectacol, iar acțiunea spectacolului am gândit-o sub forma unei interacțiuni cu publicul, pentru a-i introduce cât mai bine în atmosfera și în povestea spectacolului.


➧ Pentru că știm că atât adulții cât și copiii mai uită din poveștile clasice, având la îndemână o paletă largă de desene animate, reviste, aplicații, te-aș întreba, simplu: ce ne mai spune azi povestea lui Ion Creangă? Și de ce ai ales acest text și nu altul?

VL: Cred că suntem datori să le insuflăm copiilor un set de valori morale, iar modalitatea prin care putem face asta e prin joc. Acest spectacol, prin povestea și prin natura sa ludică vorbește tocmai despre educație și valori morale.

Cele două fete nu ar putea fi mai diferite. Fata moșului întruchipează blândețea și bună-creșterea. Fata babei ne dă măsura răsfățului, a răutății și a impertinenței. Aceste două personaje atât de diferite le ilustrează  copiilor conceptul de bun și rău, de așa da și așa nu; și, evident, cea care va reuși până la urmă, este fata moșului, prin atributele pe care le-a dobândit, prin educația primită și comunicarea cu tatăl ei: gingășie, bunătate, răbdare, altruism și  nu în ultimul rând  credința în Dumnezeu. În opoziție se află fata babei, unde găsim ipostaza mulțumirii de sine, a răutății și, care în final, eșuează. Modele, grosso modo, actuale acum.

Mi-aș dori să subliniez că acest spectacol nu judecă sau condamnă, ci pur și simplu devine o oglindă care arată situații de viață. De asemenea, devine un mod prin care copiii pot alege sau chiar învăța cum să se poarte cu cei din jur (frați, prieteni, colegi).

De ce acest text? Pentru că sub forma arhaică găsim preocupări ale părinților de astăzi și viziuni asupra unor teme importante în parenting. Chiar dacă spectacolul nu vorbește în astfel de termeni și nu aduce povestea în contemporaneitate, sunt lucruri care se pot decodifica într-o astfel de cheie, mai ales de către părinți.


➧ Spectacolul s-a dezvoltat pornind de la un one woman show pe care l-ai gândit acum ceva timp și care, iată, a continuat să se dezvolte până la forma actuală. Care a fost traseul de la un singur actor pe scenă la mai mulți?

VL: Căutam un text care să îmi permită posibilitatea de a prezenta personalități complexe, diferite și totuși reale. Așa am găsit povestea lui Creangă, unde avem doi adulți și doi copii, personalități și caractere ofertante pentru un actor. Deși îl gândisem inițial în forma unui one woman show, odată prezentată ideea spectacolului la noi în Teatru, am primit sugestia de a o dezvolta în ceva mai complex. S-a dovedit a fi un prag profesional pe care trebuia să-l depășesc pentru că eram pusă în situația de a scrie scenariul într-o variantă adaptată pentru mai mulți actori, ba mai mult, de a regiza. Astfel, s-a născut un spectacol minunat și maturizarea mea profesională s-a întâmplat.


➧ Actor versus Regizor. Ești actriță de profesie și joci în spectacolul pe care l-ai regizat. Cum ți s-a părut această ipostază, de regizor?

VL: La începutul repetițiilor îmi făceam griji: cum va fi, cum le voi comunica colegilor mei,  intențiile mele cu privire la personaje, la situații, dar totul a fost neașteptat de bine. Postura în care mă aflam mă punea în situația de a acorda atenție la toate detaliile tehnice, artistice, costume, decor; desigur, în această ipostază m-a ajutat și experiența de studentă la secția de Regie de Film – fiind studentă în anul II. Am fost atât de preocupată de toate acestea încât am uitat să mă preocup și de rolul meu până în ultimele zile, adică în momentul în care am știut că au fost deja rezolvate toate,  m-am putut concentra și asupra rolului meu Fata babei.

Recunosc că sunt cuprinsă de o profundă recunoștință și bucurie privind spectacolul în întregime. În calitate de regizor, în acest context, îmi doresc foarte mult ca Fata babei și fata moșului să aducă bucurie în sufletele tuturor spectatorilor, dar mai ales în sufletele copiilor; iar ca actor, sunt ferm convinsă că vor fi foarte mulți copii care se vor recunoaște în postura unei fetițe răsfățate cu sora ei mai bună.


➧ Cum te simți să joci spectacolul în aer liber? Este o experiență diferită față de cea din sala de spectacol?

VL: Experiența de a juca în aer liber mi se pare extraordinară pentru că oferă senzația de libertate și spațialitate. Mie îmi plac foarte mult spațiile deschise întrucât prin structura lor, publicul este mult mai greu de controlat, respectiv de adus în poveste. Și aici apare frumusețea în profesia noastră, prin întrebarea: sunt eu capabilă să fac acest lucru? Mi-au plăcut întotdeauna provocările, pentru că în aceste situații te descoperi ca potențial uman și profesional.


➧ Pentru încheiere, te rugăm să ne oferi trei recomandări pentru public, însoțite de un gând (o motivație).

VL: Îi îndemn pe toți să se bucure, să cânte și să iubească viața, lectura și muzica.

Aceste ingrediente aduc bunăstare sufletească, ceea ce atrage de la sine o calitate a vieții mult mai înaltă.

Mergeți la teatru, la film, la concerte, experimentați tot ce înseamnă arta și tot ce vă înalță și vă construiește întreaga ființă. Și, în final, să iubim viața – un dar divin oferit umanității!

© Copyright 2014 Teatrul Ion Creanga